Cresterea salariului minim e doar bete-n roate

De obicei, cand avem probleme in sistemele pe care nu le putem controla dupa cum dorim, prima tendinta e sa bagam si mai multe reguli in ideea ca vom controla si mai bine sistemul.

Doar ca mai niciodata nu analizam sistemul: daca e liniar sau nu. Pentru ca daca e liniar, ca de exemplu o linie de productie, atunci reglarea lui se poate face predictibil, dar daca nu este liniar, cum ar fi oamenii dintr-o firma/ tara, atunci supra-controlul face mai mult rau de obicei. (Majoritatea am trecut prin firme unde aveai proceduri si pentru hartia de la buda.)

Plecand de la ideea asta, cresterea salariului minim in functie de studii si vechime e o mare prostie. Presupun ca motivul este unul politic – deoarece nu sunt bani la buget, asta a fost cea mai buna idee a unui pacalici din administratie ca sa acopere unele gauri. Pentru ca, ce sa vezi, se intampla ce am zis in februarie 2017 ca o sa se intample – pe termen lung saracim si ramanem fara bani ca tara.

Salariul minim nu este o idee rea in sine, ci doar aplicata prost.

Discriminarea pe baza de studii si vechime va duce la scaderea persoanelor in varsta la angajare. Pentru ca e evident ca patronii vor angaja cat mai multe persoane care se incadreaza pentru cel mai mic salariu. In plus, oamenii cu experienta, expertiza si studii cam stiu cat valoreaza si deja castiga bine, pentru ca, surpriza, nu doar ca stiu sa faca, ci chiar fac treaba. Pe langa faptul ca e cam neconstitutionala aceasta prevedere ingradind accesul liber la munca unui segment din populatie.

Pe termen scurt poate acoperim gaurile din buget, insa pe termen lung masura va duce la o scadere a capitalului existent in piata, vor scadea investitiile pentru ca va fi mai greu sa speculezi oportunitatile, si, cel mai misto, va scadea si mai mult increderea in statul roman. In rest, leul va continua sa se deprecieze, in rural o sa creasca somajul, industria asa handicapata cum e o sa ajunga in scaunul cu rotile, si intr-un final vor creste banii dati pe asistenta sociala.

Si iar o sa fie concedieri de bugetari, inghetari de salarii la stat si alte alea. Macar atat. Dar pretul e cam mare.

Daca statul chiar ar vrea sa faca bani pe termen lung, i-ar putea sustine un pic pe baietii astia care chiar vor sa munceasca, si isi risca banii proprii si timpul lor pe facut afaceri. Altfel, o sa imprumutam in continuare bani, in loc sa „ii cultivam”.

Tinand cont ca interesul este sa ai venituri stabile pe termen lung, e destul de logic ca, daca vrei ca oamenii sa inceapa afaceri si sa plateasca impozite, e nevoie sa asiguri un mediu stabil si cat mai predictibil. Astfel o sa inceapa si afaceri cu capital mare, care ajung la maturitate in 10-15 ani, si cresc pe langa ele alte afaceri mici, de servicii conexe sau oportune.

Cum faci asta?

• Scazi birocratia. Incepand de la partea administrativa cu crearea si intretinutul firmei, si terminand cu eliminarea diplomelor si atestatelor pentru muncile unde se poate. (Cand impui atestate pentru munci banale, gen paza campului de cartofi, nu faci altceva decat sa monopolizezi si sa creezi o casta care limiteaza accesul la munca si implicit regleaza artificial piata cu efecte si in celelalte domenii in care munca respectiva este necesara.)
• Cresti gradul de colectare al impozitelor si reglezi sistemul ca sa protejezi atat angajatii, cat si patronii. Taxe mici, amenzi mari. Ore suplimentare neplatite, concedieri abuzive sau imposibile, controale doar cu scopul de a da amenzi, lipsa de avertismente si sustinere pentru firme in cazul greselilor, lipsa de educatie financiara pentru angajati si patroni. Toate astea duc la neincredere in stat, cu consecintele pe care le observam in prezent – evaziune, munca la negru, abuzuri de toate partile.
• Scazi impozitele cu scopul explicit al acumularii de capital prin stimularea investitiilor. Capitalul, simplist spus, sunt banii de care dispui ca sa iti mentii afacerea 1-2-3 ani, limitand expunerea la riscuri (vanzari foarte proaste intr-un an, de exemplu). Cele mai simple exemple de capital sunt sa ai banii de salarii pentru cel putin 1 an in cont, si sa ai bani de investitii si retehnologizare pentru mijloacele de productie (echipamente, masini, cladiri, etc).

Legat de ultimul punct, cel cu scaderea impozitelor, daca salariile minime ar fi impozitate simbolic cu 10% doar pentru pensii si sanatate, si apoi impozitate progresiv pe plafoane pana la un maxim per om (3500 – 25%, peste 5000 – 35% plafon din 5000), cred ca foarte mare parte din economica subterana ar iesi sa ia o gura de aer. Caci ai pune si amenzile de minim 10.000 lei per contract de munca nedeclarat. Fara posibilitatea de a baga firma in faliment/ insolventa pana la achitarea prejudiciului.

Altfel o sa se intample ce se intampla si acum: salariile vor fi tinute la minim de catre patroni, o sa se cumpere masini si alte bunuri ca sa se scada impozitele, o sa continue evaziunea, munca la negru, gradul de colectare al impozitelor si taxelor o sa scada desi pe hartie cel mai probabil o sa creasca (cum asa? pai economia subterana creste in continuare, caci pentru micile afaceri e mai profitabil sa fie in ilegalitate decat sa supravietuiasca in legalitate).

Declaratia D600 si lacrimile de crocodil

Jocul e simplu: produc, deci taxat.

Declaratia D600 schimba regulile jocului, nu jocul in sine. Daca ai venituri din alte surse decat salariile (+ celelalte exceptii), stii ca inainte iti plateai taxele dupa ce produceai, iar acum le platesti anticipat si, unde e cazul (de ex. impozit), te reglezi la sfarsitul anului prin regularizare.

Ce cred eu ca a provocat reactia oamenilor este altceva: disonanta cognitiva.

Mai concret, care e diferenta acum dintre un om care castiga salariul minim brut ca angajat si unul care are venituri nete de acelasi nivel? Pai niciuna, pentru ca la nivel de taxe ambii platesc la fel  – ~700 lei/luna, si raman cu aceiasi bani in mana – ~1200 lei/luna.

Pentru prima oara unii dintre oameni vad cum e sa platesti pentru servicii care nu le primesti. Si resimt acum mult mai grav situatia deoarece experienta e foarte personala: ei cu mana lor platesc. Abia acum resimt cat de nasol e sa iti platesti contributia la sanatate din banii tai munciti si sa stii ca ai cam belit-o daca patesti ceva si ai nevoie de serviciile medicale de stat de la noi.

Si te simti foarte prost, pentru ca esti pus sa platesti in avans pentru ceva ce stii ca nu vrei primi. Te simti inselat. Si inainte te simteai inselat, dar nu prea bagai de seama deoarece plateai dupa ce consumai, si cum majoritatea nu pateau nimic dpdv medical, il considerau un schimb echitabil.

Ce sa zic, unii afla pentru prima oara cum e sa fii in locul antreprenorilor de buna-credinta, care platesc sisific taxe de ani de zile. Inclusiv faptul ca marea majoritate alegem sa fentam taxele e un semn ca incercam sa reducem pana la zero disonanta. Ce nu imi place e ca alegem sa ne concentram pe simptom, in loc de boala.

In fine, pentru mine mai important este motivul pentru care cred eu ca au schimbat regulile jocului: nu mai au bani, si s-au hotarat sa ia un avans acum, in loc sa ii primeasca la anul. Si tot pe aceeasi lungime de unda, ma astept sa ne imprumutam ca tara iarasi.

Inchei lasand mai jos ce am scris in februarie 2017:

Baietii au facut niste promisiuni riscante: salariul minim crescut, salarii crescute in institutii, datul liber la spoliat bugetele locale – ma refer la cheltuielile fara acoperire in buget. Cresterea salariului se reflecta direct in puterea de cumparare – adica oamenii saraci au belit-o, si o sa se vada si in impozite si taxe atat direct cat si indirect. Direct din cauza salariilor si a puterii de cumparare, indirect din cauza unor praguri de impozitare care cresc si implicit priveaza statul de niste impozite. (ca in teoria sistemelor, intrari si iesiri)

A, da, si lacrimile de crocodil sunt ale oamenilor care striga ca ei vor mai multa egalitate decat alti fraieri. Cum ar fi aia care castiga salariul minim prin tara asta. Pana la urma, da-i in plm de #saraci, sa plateasca ei sanatatea si restul de taxe, noi nu. Ce vrei sa zici autorule, ca castigam exact aceiasi bani ca ei dar nu vrem sa fim taxati?

–

PS: Perverse sunt alte chestii din codul fiscal, de care nimeni nu se plange de ani de zile. De exemplu, stiti ca atunci cand are sa iti dea bani statul roman nu ti-i da inapoi ci te obliga sa te compensezi cu el prin contributiile tale viitoare? Cu alte cuvinte, si futut in cur, si cu banii luati.

opservatii: mai bine ramaneam prost

despre piata muncii:
– de mult suntem folositi ca o colonie ieftina de munca de ue; noi si cei din jurul nostru, din SE europei;
acum, daca am fi jmecheri, am specula deficitul asta si am vinde afara si consuma in tara

– degeaba creste it-ul sau orice alt domeniu, atata timp cat restul brigazii ramane in spate; ce valoare are faptul ca eu am bani dar tovarasii mei abia isi platesc chiria? ma refer la simplul fapt ca unii sunt la limita supravietuirii si de-asta suntem vulnerabili la orice grup din afara

– clasa politica nu e aici ca sa ajute, ci sa fure; nu va mai mirati ca proasta in targ (putem trage linistiti concluzia ca si familionul lor se duce cel mai probabil pe acelasi drum); din cauza asta economia noastra este, cred eu, de stat in mare parte (firmele de familie politica care fac concurenta neloiala)

– desigur, as fi naiv sa cred ca concurenta neloiala nu exista, dar una e 10% si alta 51%

– tinerii nu accepta salarii mici pentru ca au inteles un pic de economie; pai 100 de lei pe zi in orasele mai decente ii scoti dintr-o combinatie lejerica, adica in 2 saptamani unul care e dispus sa isi miste curul nitel face salariul minim fara nicio futere de cap; am 34 de ani, am facut ceea ce fac si ei acum; nu ii blamez sau ceva, nu zic ca e bine sau nu, ci doar ca ii inteleg; cand vine vorba insa de calitatea muncii ii fut in gura pentru ca majoritatea covarsitoare nu isi asuma nimic si in general nu te poti baza pe ei – nici macar nu sunt capabili sa respecte un program (prin program se intelege cadru de lucru: ce fac eu cade pe colegul meu asa ca daca eu intarzii declansez un intreg lant de evenimente)

– off-topic la salarii mici: ma macina de mult ideea de micro-jobs (nu e a mea, per se); gen sa il platesc pe unul dintre tinerii de mai sus sa se duca sa imi spele masina, sa imi faca cumparaturile, sa livreze ceva la un client, etc; asa si studentii se mai lovesc de piata muncii,

– modul cum functioneaza societatea s-a schimbat; e un truism, e normal :)), dar multi refuza sa accepte realitatea ca modul in care astia mai mici muncesc s-a schimbat; daca stam si judecam atent, as zice ca si generatia mea (30-35 ani) si-a schimbat modul de a munci -> nici pe mine nu ma prea coafeaza modelul clasic de 10 ore pe zi pentru ca raman cu mai nimic dupa ce scad cheltuielile mentale (2h/zi in trafic) si financiare (papa la birou); din nou, nu e nimic rau sau bun in asta, ci pur si simplu diferit, si in loc sa ne plangem mai bine ne adaptam la realitate

– apropos, tot de munca in general: din cauza tehnologiei munca poate fi facuta destul de usor remote, in functie de domeniu si contextul fiecarui business desigur; asta inseamna ca poti optimiza costurile administrative ale unui business destul de mult, si chiar daca nu le optimizezi sigur poti face un mediu de lucru mult mai misto pentru oamenii tai cu aceiasi bani; dar multi sefi nu vor pentru ca ar inseamna efectiv sa munceasca (cand le-am zis unor fete din hr ca in loc sa dea bonus nu stiu ce rucsacele si cadouase la care se umezeau ele mai bine le-ar zice oamenilor ca au la dispozitie suma X ca bonus si pot face ce vor cu ea atata timp cat au facturi au reactionat prompt: plm, ce vrei coaie, sa muncim? bine pisi, chill, uite demisia, bafta la peste, umblu cu sofranul in buzunar degeaba)

– una dintre problemele o reprezinta prostii: sa ma explic, cu cei capabili lucrezi usor, dar marea masa din piata muncii e formata din prosti si, de fapt in realitatea asta trebuie sa lucram in piata: deci intrebarea este cum creezi un cadru in care prostii pot performa? oricate idei bune sunt in firma, cineva trebuie sa le execute altfel nu au nicio valoare

– o sa fie inflatie multa anul asta; desi pare ok cresterea salariului, dpdv macro pe termen lung vom avea probleme deoarece cresterea nu e organica si, cred eu, asta se va reflecta din nou in polarizarea nivelului de trai

– e loc de specula in piata

– cine se stie profi il doare la banana pentru ca, daca esti specialist, e nevoie doar sa faci ce zici, si sa faci bine, desigur; eu sunt pe cont propriu de prin 2009, si, fata de un angajat care face aceeasi munca ca si mine castig dublu in jumatate din timp; treaba e ca mai sunt si altii ca mine, doar ca majoritatea, as zice, au plecat din tara

– suntem o natie care una zicem alta facem

– la fel, toti vrem egalitate, dar ceva mai multa pentru noi

– ne fute grija de capra vecinului, si ii dorim sa moara, cand, daca ne-ar interesa pe toti ca toate caprele sa fie bine am avea multe capre, carne, lapte, sunca, oua, barza, varza, viezure, manz

– mai bine eram prost si fericit in ignoranta mea :))

Sunt un cobe

Vestile bune le tin pentru mine.

Observatii pentru noul Cod Fiscal in vigoare din ianuarie 2018:

– se rup pfa-urile in doua de fapt

– la regularizare se impune plafon fix la contributii sociale (pensie si sanatate) si pentru 2017, doar ca plafonul e mai mic (doh, salariul minim brut 1450 lei); asta desigur, cu contributiile marite

– schema de mai sus mareste taxele pt contributii uneori si cu 50%: daca castigi ~2000 de lei net pe luna taxele cresc cu 50%, dar daca castigi ~3000 sunt cam la fel

– treaba cu plafonul sta cam asa: are potential sa fiscalizeze munca la negru – de la micro-joburi (gen 100 lei ca sa imi faci cumparaturile), la salarii si prime (cu un pfa ai de-a lungul unui an ~4000 euro la dispozitie cash oricand din firma !!!

– tot la plafon: intentia e sa aiba statul un buget minim deoarece trebuie sa acopere gaurile create de spolierea inceputa in ian 2017 (remeber liber la primarii?)

– sper ca e clar de ce se pastreaza dubla impozitare la pensii si cas in caz ca esti angajat si pfa

– sunt un pic reticient deoarece nu cred ca vor aduna banii de la pfa-uri, dar iau in calcul ca pot gresi deoarece nu am datele cu pfa-urile care platesc taxele la norma de venit

– pe de alta parte, daca vrei sa incepi ceva nou pe cont propriu, acum e momentul 🙂

 

Prin tara:

– sper ca totusi statul sa aiba probleme si sa intre in incapacitate de plata, poate va concedia o parte din bugetari

– mai realist este sa cred ca poate vor scadea salariile sau libertatea aia de spoliere din primariile locale

– cred ca mai sunt si alte masuri care implica salariatii din aparatul de stat, de asteptat ceva noutati prin primavara gen, cand se face balanta pe 2017

– consider ca sunt semne bune ca ne indreptam ca tara spre incapacitate de plata, faliment

– la anul, de supt o vor suge oricum angajatii cu salarii relativ mici si pfa-urile, as zice de ~2000 de lei, ca nu vor mai avea bani prea multi, si pe urma si firmele deoarece nu vor fi mai clienti multi 🙂 (desigur ca sunt variatii in functie de domeniu)

– mai misto ar fi fost sa miscoreze taxele si sa creasca gradul de colectare dar asta ar insemna sa faca alta munca decat cea pentru care au luptat pentru putere, furatul

Remember meeee

Ca sa nu uit.

Incep cu ce se intampla:

• tarife minime pentru avocati
• split-ul tva-ului
• alte artificii pe langa asta cu tva-ul de mai jos

Ce cred eu ca se intampla si se urmareste:

• mutarea asta pare destul de coerenta daca luam in calcul evenimentele psd ian-febr
• ca sa dezvolt, pare a fi pare din plan, fiind o miscare desteapta si dubla: 1) oamenii saraci nu vor mai avea acces la justitie deoarece va fi prea scump un avocat si 2) baietii isi protejeaza oamenii mai usor monopolizand actul de justitie si facandu-l dependent de oamenii tari din barou

Relationships #101: win-win or no win

3.2. Beneficiarul poate termina acest Contract anterior datei de expirare, printr-un preaviz de 30 zile  sub forma unei notificări scrise, cu respectarea următorilor termeni:

• Beneficiarul este la zi cu plata datoriilor catre Prestatorul de servicii.

3.3. Prestatorul poate termina acest contract anterior datei de expirare, printr-un preaviz de 30 de zile sub forma unei notificări scrise, cu respectarea următorilor termeni:

• Prestatorul este la zi cu îndeplinirea serviciilor către Beneficiar.

Asta este cea mai importanta clauza din contractele mele.

Oricine poate pleca oricand doar pentru ca asa vrea el.

Deci daca ai o problema esti nevoit sa faci ceva, nu ai alta varianta. Te arde? Daca vrei sa continui colaborarea e nevoie sa depui ceva efort pentru ca si cealalta parte sa castige.

Bailing out

De foarte mult timp, adica de vreo 5 ani, observ un comportament din ce in ce mai pregnant: reprogramarea/ amanarea / abandonul – „bail out” e termenul pe care il am un cap.

„-Bai, nu mai ajung ca … baga orice scuza vrei aici … hai sa reprogramam!”

Interesanta e frecventa cu care unii oameni zic ca fac ceva pentru a se razgandi peste 5 minute. Parca nimic nu ii multumeste si parca nu stiu ce vor.

Si nu ma refer la faptul ca tuturor ni se intampla de exemplu macar o data pe saptamana, ci fix la oamenii aia care in toate domeniile din viata lor in mod constant amana/ trag teapa/ nu fac.

Bai, serios ma? Chiar in fiecare zi te dai peste cap? Nu te poti tine de o intalnire cu un prieten? De 3 ori la rand dupa ce am reprogramat? Nu poti ajunge la timp la munca chiar in fiecare zi? Ce, nici weekendul asta nu mai vii la XXX? Scuze peste scuze.

Toti avem contexte proaste in care pur si simplu dam chix. E OK. E normal. Dar sa ai ani de zile de constanta in a amana si a abandona planuri si persoane e alta treaba.

Pentru mine asta inseamna ca persoana nu stie ce vrea, ca zice „Da” la orice invitatie chit ca nu ii convine, ca nu te poti baza pe ea si ca poti sa te astepti relaxat sa te lase in pula goala fix cand ai mai mare nevoie de ajutor si i-ai cerut asta.

 

Wake up

– Son, wake up and smell the roses.

– But dad, somebody took a shit in the garden.

– Well, son, that’s life, sometimes you are the one shitting in people’s gardens, and sometime they shit in yours.

Going Going Gone

Alb-negru sau gri?

Am iesit la proteste cam in toata perioada asta.
Cei care ma stiu imi cunosc parerea: nu cred ca protestele vor schimba ceva deoarece nu cred in moralitatea hotilor. Mai ales a celor recidivisti. Adica am vazut reusitele cu Rosia Montana.

(Inainte sa sariti de cur in sus cu Rosia, as vrea sa realizam ca munca inceputa de ONG-uri acum 6-7 ani abia acum a intrat pe final – Rosia inca nu e in patrimoniul UNESCO, e aproape. De 6-7 ani oamenii aia tot investesc resurse si timp. Si tot mai au de munca. Iar voi, in marea majoritate, doar ati iesit la cateva proteste. Acum 3 ani. E ca si cum v-ati lauda ca reusita unui campion este si a voastra doar pentru ca ati fost in public la finala si ati vanturat steagul a sustinere.)

Ce vreau sa zic cu exemplul cu Rosia este ca solutia e in alta parte.

Jocul asta de-a puterea e pe bani. Acolo ii doare pe baieti. De-astea au parlit-o pe Camelia Bogdan, pentru ca se duce dupa bani. Nu conteaza ca ea are dreptate in tot rahatul asta care i s-a aruncat in cap. Conteaza doar ca pentru urmatorii doi ani minimum e scoasa din joc, si baietii au atat drum liber, cat si un semnal de avertizare tras pentru oricine doreste sa miste in front. Mai adaugati pe tabla de joc OUG 13, 14, legea de anul trecut cu defaimarea, declaratiile recente ale lui isarescu la adresa multinationalelor, salvarea tvr-urlui prin alocarea direct de la buget a fondurilor necesare … si se descrie tabloul un pic mai bine.

Cheia jocului e la bani. Si in ciuda faptului ca viitorii 2 ani par sumbri, am impresia ca avem o carte buna de jucat.

Baietii au facut niste promisiuni riscante: salariul minim crescut, salarii crescute in institutii, datul liber la spoliat bugetele locale – ma refer la cheltuielile fara acoperire in buget. Cresterea salariului se reflecta direct in puterea de cumparare – adica oamenii saraci au belit-o, si o sa se vada si in impozite si taxe atat direct cat si indirect. Direct din cauza salariilor si a puterii de cumparare, indirect din cauza unor praguri de impozitare care cresc si implicit priveaza statul de niste impozite. (ca in teoria sistemelor, intrari si iesiri)

Tot sistemul lor e construit pe bani. Cand nu vor mai avea bani sa plateasca saracii, trepadusii si toate sagetile care le fac treaba, abia atunci intram elegant si in politica. De sus in jos, direct de la constitutie. Pana atunci ne cumpara baietii fara nicio jena. Si o ultima chestie, e un joc pe termen lung.

Dragilor, cand nu iti convine jocul pentru ca esti la o masa aranjata, schimbi jocul nu cartile.

---

PS1: cum e viata, daca acum 6-7 luni nu ma gandeam sa plec din tara, zilele astea m-am trezit contempland serios si luand decizia ca intr-un fel sau altul am nevoie sa imi ofer niste siguranta pe termen lung si aia nu e in tara.

PS2: Oricat mi-ar placea violenta, nu e o solutie realista. Ne bat carapacele de sarim in sus.