Skip to content

Relationships #101: win-win or no win

Iulie 20 2017

3.2. Beneficiarul poate termina acest Contract anterior datei de expirare, printr-un preaviz de 30 zile  sub forma unei notificări scrise, cu respectarea următorilor termeni:

  • Beneficiarul este la zi cu plata datoriilor catre Prestatorul de servicii.

3.3. Prestatorul poate termina acest contract anterior datei de expirare, printr-un preaviz de 30 de zile sub forma unei notificări scrise, cu respectarea următorilor termeni:

  • Prestatorul este la zi cu îndeplinirea serviciilor către Beneficiar.

Asta este cea mai importanta clauza din contractele mele.

Oricine poate pleca oricand doar pentru ca asa vrea el.

Deci daca ai o problema esti nevoit sa faci ceva, nu ai alta varianta. Te arde? Daca vrei sa continui colaborarea e nevoie sa depui ceva efort pentru ca si cealalta parte sa castige.

Bailing out

Iulie 11 2017

bailornotDe foarte mult timp, adica de vreo 5 ani, observ un comportament din ce in ce mai pregnant: reprogramarea/ amanarea / abandonul – „bail out” e termenul pe care il am un cap.

„-Bai, nu mai ajung ca … baga orice scuza vrei aici … hai sa reprogramam!”

Interesanta e frecventa cu care unii oameni zic ca fac ceva pentru a se razgandi peste 5 minute. Parca nimic nu ii multumeste si parca nu stiu ce vor.

Si nu ma refer la faptul ca tuturor ni se intampla de exemplu macar o data pe saptamana, ci fix la oamenii aia care in toate domeniile din viata lor in mod constant amana/ trag teapa/ nu fac.

Bai, serios ma? Chiar in fiecare zi te dai peste cap? Nu te poti tine de o intalnire cu un prieten? De 3 ori la rand dupa ce am reprogramat? Nu poti ajunge la timp la munca chiar in fiecare zi? Ce, nici weekendul asta nu mai vii la XXX? Scuze peste scuze.

Toti avem contexte proaste in care pur si simplu dam chix. E OK. E normal. Dar sa ai ani de zile de constanta in a amana si a abandona planuri si persoane e alta treaba.

Pentru mine asta inseamna ca persoana nu stie ce vrea, ca zice „Da” la orice invitatie chit ca nu ii convine, ca nu te poti baza pe ea si ca poti sa te astepti relaxat sa te lase in pula goala fix cand ai mai mare nevoie de ajutor si i-ai cerut asta.

 

Wake up

Aprilie 20 2017

rose.jpg– Son, wake up and smell the roses.

– But dad, somebody took a shit in the garden.

– Well, son, that’s life, sometimes you are the one shitting in people’s gardens, and sometime they shit in yours.

Going Going Gone

Martie 10 2017

Alb-negru sau gri?

Februarie 14 2017

Am iesit la proteste cam in toata perioada asta.
Cei care ma stiu imi cunosc parerea: nu cred ca protestele vor schimba ceva deoarece nu cred in moralitatea hotilor. Mai ales a celor recidivisti. Adica am vazut reusitele cu Rosia Montana.

(Inainte sa sariti de cur in sus cu Rosia, as vrea sa realizam ca munca inceputa de ONG-uri acum 6-7 ani abia acum a intrat pe final – Rosia inca nu e in patrimoniul UNESCO, e aproape. De 6-7 ani oamenii aia tot investesc resurse si timp. Si tot mai au de munca. Iar voi, in marea majoritate, doar ati iesit la cateva proteste. Acum 3 ani. E ca si cum v-ati lauda ca reusita unui campion este si a voastra doar pentru ca ati fost in public la finala si ati vanturat steagul a sustinere.)

Ce vreau sa zic cu exemplul cu Rosia este ca solutia e in alta parte.

Jocul asta de-a puterea e pe bani. Acolo ii doare pe baieti. De-astea au parlit-o pe Camelia Bogdan, pentru ca se duce dupa bani. Nu conteaza ca ea are dreptate in tot rahatul asta care i s-a aruncat in cap. Conteaza doar ca pentru urmatorii doi ani minimum e scoasa din joc, si baietii au atat drum liber, cat si un semnal de avertizare tras pentru oricine doreste sa miste in front. Mai adaugati pe tabla de joc OUG 13, 14, legea de anul trecut cu defaimarea, declaratiile recente ale lui isarescu la adresa multinationalelor, salvarea tvr-urlui prin alocarea direct de la buget a fondurilor necesare … si se descrie tabloul un pic mai bine.

Cheia jocului e la bani. Si in ciuda faptului ca viitorii 2 ani par sumbri, am impresia ca avem o carte buna de jucat.

Baietii au facut niste promisiuni riscante: salariul minim crescut, salarii crescute in institutii, datul liber la spoliat bugetele locale – ma refer la cheltuielile fara acoperire in buget. Cresterea salariului se reflecta direct in puterea de cumparare – adica oamenii saraci au belit-o, si o sa se vada si in impozite si taxe atat direct cat si indirect. Direct din cauza salariilor si a puterii de cumparare, indirect din cauza unor praguri de impozitare care cresc si implicit priveaza statul de niste impozite. (ca in teoria sistemelor, intrari si iesiri)

Tot sistemul lor e construit pe bani. Cand nu vor mai avea bani sa plateasca saracii, trepadusii si toate sagetile care le fac treaba, abia atunci intram elegant si in politica. De sus in jos, direct de la constitutie. Pana atunci ne cumpara baietii fara nicio jena. Si o ultima chestie, e un joc pe termen lung.

Dragilor, cand nu iti convine jocul pentru ca esti la o masa aranjata, schimbi jocul nu cartile.


PS1: cum e viata, daca acum 6-7 luni nu ma gandeam sa plec din tara, zilele astea m-am trezit contempland serios si luand decizia ca intr-un fel sau altul am nevoie sa imi ofer niste siguranta pe termen lung si aia nu e in tara.

PS2: Oricat mi-ar placea violenta, nu e o solutie realista. Ne bat carapacele de sarim in sus.

Sunt foarte ofticat

Septembrie 26 2016

Parintii mei, toti 4 (!sic), sunt fosti sportivi de performanta. Titluri, campioni, antrenori, etc.

Din cauza asta am vazut ca pe drumul spre un titlu, si in general spre orice, e multa munca. Si nu iti garanteaza nimeni ca o sa castigi.

E doar multa munca. Cu bune si cu rele. Si o parte din drumul ala il faci singur.

 

I don’t take shit

Februarie 2 2016

argument-ceartaIn mod normal nu tolerez persoanele care se comporta haotic si nu rezista cand au probleme. Gen tipa in continuare si dupa ce s-au ventilat. Sau care nu zic nimic si se fac ca nu s-a intamplat nimic desi avem ditamai rahatul in sufragerie.

Not my kind of shit, ca sa zic asa :).

N-am o problema in sine cu persoana. Ma deranjeaza comportamentul. Si faptul ca desi ii explic ca e o abordare gresita a unei probleme, persista.

Motivul e unul simplu: deoarece judec pe termen lung, pe mine ma intereseaza sa stiu ca ma pot baza pe persoana respectiva sa rezolvam impreuna problemele care apar, indiferent de cat de rahat sunt. Pentru ca probleme vor aparea mereu de-a lungul vietii si vreau sa stiu ca am cu cine le rezolva.

OK, ne ventilam fiecare in stilul lui si apoi ne apucam de problema sau stam si ne plangem de mila si o ignoram sperand ca se va rezolva de la sine?

Binele ne este foarte usor sa il gestionam impreuna. 🙂