Skip to content

Galileo si cifrele arabe

Septembrie 15 2010

Ce-ar daca, la fel cum Galileo Galilei a demonstrat ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui, demontand o credinta veche de aproape doua mii de ani – geocentrismul, s-ar pune bazele unei teorii conform careia dumnezeu nu exista, iar credinta este un mecanism psihologic de auto-aparare? La urma urmei, exista deja doua propuneri cel putin interesante: selectia naturala si teoria evolutiei.

Personal, cred ca ideea conform careia Dumnezeu nu exista provoaca o frica destul de mare. E greu sa accepti ca esti singur. Credinta intr-o fiinta superioara e o solutie simpla si la indemana. De altfel, tot cu ajutorul fiintei superioare poti fugi si de responsabilitate sau de realitate  („asa a vrut Dumnezeu!”). De aceea, sa demonstrezi faptul ca Dumnezeu nu exista tocmai pentru a demonstra ca exista mi se pare nu doar un argument slab, ci si o eroare serioasa de logica (sau ignoranta, dupa caz). Cum adica, daca eu demonstrez ca 4 nu e mai mare ca 5, inseamna ca 4 e mai mare ca 5?

Update. Acelasi subiect credinta (religioasa) este discutat mult mai complet si mai clar  aici, si aici. Si aici. Cred eu.

Anunțuri
8 comentarii leave one →
  1. geomarz permalink
    Septembrie 17 2010 7:38 pm

    Admiterea sau nu a existentei unei fiinte supranaturale careia ii spunem dumnezeu, tine de fiecare .
    Problemele incep sa apara cind un membru al unei tabere isi da silinta sa-l determine pe unul din ceealalta tabara sa ia aceeasi atitudine ca el.

  2. Adrian Oane permalink*
    Septembrie 18 2010 9:16 am

    Nu am prea vazut atei fanatici 🙂

    Nu blamez pe nimeni pentru o alegere personala, ci pur si simplu vorbesc despre o credinta si disponibilitatea de a o verifica.

    Ma refer la mecanismul credintei, nu la rezultatul ei (ateu, crestin, cruciada etc). De asemenea, sustin si ideea de a iti provoca credintele personale (de ce cred eu in dumnezeu/ biblie ?) cu simplul scop de a evolua.

  3. geomarz permalink
    Septembrie 19 2010 1:25 pm

    Orice practician NU are libertatea de a crede in nimic. Un practician corect, emite ipoteze pe care le verifica si atit. Practica nu-i perminte licente poetice.
    In mod obisnuit, existenta fiintei supranaturale nu interfera cu relitatea pragmatica.
    Evolutia personala… Nu prea vad ce treaba are cu biblia sau dumnezeu.
    Constiinta, este altceva. Nu prea pot sa o definesc. Dar constiinta este sistemul la care se refera fiecare persoana in parte.

    • Adrian Oane permalink*
      Septembrie 19 2010 5:33 pm

      Simplist, eu definesc credinta ca un mecanism al gandirii care se soldeaza cu o decizie („tiganii sunt hoti”). Pe baza acestei decizii apar comportamentele (vad un tigan, deja sunt mai alert la portofel).

      In articol, altfel spus, ma refer la disponibilitatea unei persoane de a isi verifica propriile decizii luate, si deci de a isi pune la indoiala credintele.

      Deci, vorbim amandoi despre acelasi lucru? Te intreb asta deoarece observ ca discutia s-a diluat si cred ca nu vom ajunge la o concluzie vis-a-vis de credinta daca discutam despre lucruri diferite.

      • geomarz permalink
        Septembrie 23 2010 9:03 pm

        Cred ca diferenta de virsta nu prea ne permite sa discutam.
        Fiecare vede lumea altfel.
        Am trecut si eu prin perioada in care detineam cu siguranta adevarul eu si numai eu. Intre timp m-am lecuit.

  4. Adrian Oane permalink*
    Septembrie 24 2010 1:53 pm

    Observ ca preferi sa faci misto de mine in loc sa raspunzi la intrebare. Foarte constructiv si matur, de altfel.

  5. alba-ca-zapada permalink
    Decembrie 21 2010 9:12 pm

    Jung spre sfarsitul vietii a spus ca Dumnezeu este un arhetip puternic in psihismul uman. Cei care il neaga, se pare ca sunt in pericol de scindare a constiintei. As sta sa redau mecanismul insa e tarziu si sunt obosita. E tot pe baza de silogism 🙂 deci o sa-l pricepi repede ;)Sper sa apuc sa fac un rezumat candva. Anyways, nice thoughts Adrian.

  6. Adrian Oane permalink*
    Decembrie 21 2010 11:10 pm

    @alba-ca-zapada

    Nu sunt familiarizat in detaliu cu opera lui Jung. Ceea ce stiu despre munca lui, si nu f. bine, este teoria despre sine, spart in constient si inconstient – totalitatea umana parca ii zicea el. Acum, e de la sine inteles ca arhetipul dumnezeu intra in componenta acestui sine, as zice eu la capitolul inconstient. Este daca vrei ca un windows preinstalat cu care vin unele calculatoare (si ele nu stiu asta, sic!).

    Acum, negarea de care zici tu implica o disociere de o o parte din materialul cu care m-am nascut, asadar negarea/ renuntarea la dumnezeu (fie el si arhetip) inseamna sa renunt la ceva din sinele meu, din umanitatea mea.

    Eh, cateodata less is more. Disponibilitatea unei persoane de a isi verifica propriile credinte, indiferent de natura lor, mi se pare mai de apreciat decat luarea lor ca atare.

    Uzual, punerea la indoiala a unei credinte vine la pachet cu un disconfort si cu daramarea unei iluzii de control. Nu-i asa ca viata pare mai confortabila cand crezi ca toate lucrurile au un sens si ca exista o fiinta superioara care are grija de noi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: