Skip to content

Parcarea nasului

Mai 18 2010

Am revenit in Bucuresti, dupa ceva timp. M-am simtit ca un peste in apa. De data asta, am venit special sa ma vad cu cativa prieteni, sa petrec timp cu ei. Si in periplul meu, am ajuns si la o cafenea, pe o sosea aglomerata, unde nu prea existau locuri de parcare.

Asa ca am parcat la o distanta rezonabila, zic eu, de maximum 5 minute de mers pe jos pana la locatia respectiva. O alta alternativa era sa parchez fix pe strada respectiva, unde era interzisa pana si stationarea, nu doar parcarea.

Daca le-ati fi vazut fata prietenilor mei cand am spus ca nu vreau sa parchez pe interzis, ati fi observat cel putin uimirea lor. Eu am simtit ceva, si nu cred ca a fost uimire. Mi s-a reprosat ca sunt nebun deoarece parchez la distanta aia de cafenea (5 minute de mers pe jos reprezinta piatra lui Sisif sau ce?), in loc sa parchez, evident, in fata ei. La replica asta eu nu am avut decat o exclamatie care a inchis subiectul, definitiv: „cum adica, sunt prost ca respect regulile de sofat?”.

La final, m-am ginit. Tocmai violasem un nou echilibru al lui Nash.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: