Skip to content

De prin grădină

Mai 3 2010

Am avut un coleg de muncă care susținea deseori că e prost. În public. “Mamăăă ce prost sunt, cât de prost pot să fiu, cum dracu am putut să fac așa ceva?”. Un soi de auto-blamare prin care vezi dragă, noi trebuia să fim plini de compasiune pentru el, și să neglijăm ce a făcut el – bașca responsbilitate asumată.

De fapt, ăsta este un tipar manipulativ cu un proces simplu: eu mă auto-blamez pentru ceva ce am făcut, iar rolul tău în jocul ăsta este să mă susții și să îmi minimalizezi responsabilitatea pentru ce am făcut eu. Cu alte cuvinte, hai să ne amăgim reciproc și să lăsăm responsbilitatea pentru altcineva mai doritor să și-o asume și să o exercite (faza mai interesantă este că, foarte des, treaba asta se petrece inconștient).

Revenind la colegul meu, l-am scurt-circuitat pe loc: “Da, ești prost. Adevărul este că ești cel mai prost om pe care l-am cunoscut vreodată!”. A făcut ochii mari, a ridicat capul și s-a “scuturat”: “Ce-ai zis?”. “Am zis că ești cel mai prost om pe care îl cunosc. Acum, că suntem de acord în privința asta, cum ai de gând să corectezi situația?”

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: