Skip to content

Simplitatea complexității

Aprilie 27 2010

Ați observat că regulile simple generează comportamente complexe?

De exemplu, un stol de păsări călătoare se ghidează după trei reguli simple, individuale:

  1. evită toate obstacolele
  2. ajungi la țintă
  3. mergi în grup

Sau, dacă vreți un exemplu mai interesant, vă pot oferi evoluția economică a Georgiei, care are un regulament fiscal extrem de simplu (doar 7 impozite, printre altele), spre deosebire de al nostru, care impozitează tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul …  (cred că în curând o să ajungem să plătim impozit pentru că ne plătim impozitele).

Concepția asta conform căreia ai nevoie de reguli pentru orice, vine din obsesia pentru control prin orice formă, și merge mână-n-mână cu conceptul Taylorist de management. În plus, consider că mentalitatea asta condusă de control și putere este unul dintre motivele pentru care organizațiile mari se mișcă încet, sunt incapabile să se adapteze pieței imediat, să inoveze* și să crească organic (ca modus operandi de expansiune companiile mari preferă achizițiile).

La nivel individual, când ai nevoie să iei o decizie rapid, și ai 15 000 de proceduri de care trebuie să ții cont, e ca și cum ai jongla cu 15 portocale în același timp. În plus, ai și scuze în cazul în care nu iei nicio decizie.

Banc: știți cum se blochează organizațiile mari? Individ cu individ.

Revenind, se pare regulile simple guvernează mai bine comportamentul organzațiilor mari, în ciuda ideii că pentru a controla o organizație mare ai nevoie de zece straturi de manageri, de proceduri pentru orice**  – mai puțin ceea ce trebuie, și de metode de supraveghere a angajaților.

O întâmplare legată de regulile simple este cea a unei angajate a lanțului hotelier Ritz-Carlton, care a zburat în Hawai pentru a îi duce unui client laptopul uitat de acesta în cameră. În această companie, orice angajat din prima linie are la dispoziție 2000 $ pentru a rezolva o problemă sau o plângere pe loc. Într-un sondaj indepedent, 99% dintre clienții lor s-au declarat mulțumiți per total de experiență, și mai mult de 80% „extrem de satisfăcuți” (legătură sursă).

Până la urmă, utilitatea procedurilor este că transformă infomațiile implicite în informații explicite, accesibile tuturor. Astfel se uniformizează mediul de lucru – chiar sunt necesare procedurile pentru siguranță si calitate, de exemplu.

După mine, procedurile și regulile dintr-o companie ar trebui să aibă doar patru atribute:

  • să stabilească limitele în care poți lua decizii și acționa
  • să expliciteze standardele de calitate și normele de siguranță
  • să îți mențină atenția către scopul final al companiei respective
  • să fie simple și clare (sunt curios, oare câți citesc proceduri mai mari de trei pagini?)

Poate că nu degeaba a intrat în conștiința colectivă remarca KISS. Keep it simpe … sir!

–––––––

* chiar nu e întâmplător faptul că organizațiile mici inovează.

** știu o companie cu o procedura în care ceri în scris acordul managerului direct pentru a cumpăra un cartuș de imprimantă sau alte consumabile, gen pixuri și hârtie igienică.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: