Skip to content

Poșta din Dubai

Aprilie 8 2010
tags: ,

Cică în Dubai nu există serviciu poștal care să îți livreze poșta acasă. Soluția lor constă într-o rețea de oficii poștale care doar îți stochează poșta, iar tu ești singurul responsabil de ridicarea ei. Mai plastic spus, au o rețea de mall-uri în care, în loc să te duci la cumpărături, te duci ca să îți iei mesajele. Organizare de tip hub.🙂

You may have trouble sending a letter to the United Arab Emirates if you don’t have a post office box. That’s because Dubai has no street addresses, no zip codes or area codes, and no postal delivery service. Somehow, the city manages to not just survive, but thrive as a major regional hub and international center of finance and commerce. How?

Îmi place ideea asta de organizare centralizată, și cred că modelul poate fi emulat și în afaceri, mai ales acum, cand se pare că structurile ierarhice clasice de organizare sunt cam pe ducă, pentru că încep să primeze cele de tip rețea deoarece facilitează accesul la competențe mult mai variate (deci o creștere a veniturilor potențiale), și asta în timp ce costurile devin mai flexibile.

Așadar, ce-ar fi dacă…

Activitatea de vânzări, deja organizată într-un fel de hub, ar acționa și ca un soi de colector de leaduri de la oamenii din întreaga companie. Adică, într-o organizație de 100 de oameni din care 25 se ocupă de vânzări, să fie implicați și recompensați pentru vânzările create (sporadice, ce-i drept) și restul de 75 de oameni. Oamenii tăi cunosc alți oameni, și poate printre ei sunt oameni de afaceri care ar fi intersați de produsele tale – asta ca să nu mai vorbim că aplici un soi de word-of-mouth, deci câștigi ceva la capitolul credibilitate.

Top-managerii ar crea un soi de hub în care să colecteze ideile oamenilor din subordine. De exemplu, se pot colecta ideile de îmbunătățire ale proceselor și procedurilor din companie, pe principiul (provocator!) că la redactarea procedurilor ar trebui implicați într-o oarecare măsură și cei care le aplică, din simplul motiv că e normal să fii implicat în decizii care îți afectează viața. Sau, s-ar putea cere soluții pentru ieșirea din criză. Desigur, un factor minor (sic!) care ar contribui la succesul acestei măsuri ar fi folosirea sugestiilor persoanelor respective, nu doar colectarea lor.

Printre avantajele nete văd costuri de implementare mici spre zero, un potențial de creștere al veniturilor și o eficientizare a costurilor.

Ăsta-i un soi de pariu din care ori câștigi, ori ieși pe zero. Articolul complet despre Dubai îl găsiți aici.

–––––––––––

Off topic: De prin februarie mă gândesc la cum să calculez costurile asociate fluctuației de personal la nivelul întregii companii. Și tot dau și peste alți factori pe care încă nu știu cum să îi includ în calcul, ca să nu mai zic că e o cârcă de treabă la capitolul inter-conexiuni, și nu știu de unde să o apuc. Ieri, am descoperit, zic eu, neîntâmplător, un produs al companiei Ken Blanchard: Cost of Doing Nothing Calculator. La naiba! Și eu care credeam că inventez roata …😀

Poza din articol e de aici.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: