Skip to content

Cine ești?

Martie 23 2010

Observ că foarte mulți* de oameni se orientează înspre psihologie, astrologie, sociologie, antropologie, zodiac, etc … într-o încercare de a descifra comportamentul semenilor. De fapt, cred eu, vor să se înțeleagă pe sine. Totuși, ce nu înțeleg eu ține mai degrabă de un alt aspect al înțelegerii de sine: de ce avem impresia că din afară se rezolvă problemele?

Despre zodiac și astrologie cred că sunt, pur și simplu, invenții**. Cred același lucru și despre biblie și biserică  – atenție, nu zic credință. În plus, cred cu tărie că oricine își poate sparge tiparele comportamentale în care a fost încadrat, în funcție de context .

Psihologia, de altfel – sunt un mare fan, are și ea limitările ei. Dacă pe anumite segmente întâlnim abordări experiențialiste și empirice care arată corelații și relații de cauzalitate, pe altele este fix zero barat. De exemplu,  la capitolul consiliere psihologică am o întrebare: în ce măsură mă poate ajuta un psiholog, ținând cont că și el are problemele lui personale?

Și dacă ca răspuns îmi vine placa cu detașarea și obiectivitatea, îmi rezerv asumpțiunea de a fi ușor reticient și neîncrezător în persoana respectivă. Cea mai bună cale, consider eu, este cea de antrenor – coach văd că este denumirea în vogă. Ca și în psihologie, baza este pusă pe întrebări menite să te zgâlțâie un pic mai mult, să te scoată din zona de confort. Doar că mai e un șpil: persoana respectivă are nevoie de două lucruri,  ori să fie extrem de intuitivă, ori să aibă o experiență măcar tangențială cu a ta, ca măcar să ai șanse ca întrebările să pice în grădina care trebuie.

Revenind la ideea de la care am plecat – înțelegerea de sine, ridic obsesiv o întrebare al cărei răspuns nu îl am, deocamdată: de ce vreau să aflu cine sunt, pornind de la exterior spre interior?

Intuitiv, probabil pentru că ne definim deseori, ca persoane, prin prisma relațiilor și a lucrurilor materiale pe care le deținem. Tiparul este viciat și auto-întreținut intern, prin raportarea valorii personale la cantitatea materială sau imaterială deținută. Dacă la capitolul material e ușor de intuit, la capitolul imaterial vreau doar să menționez ego-ul și mecanismele lui subtile, care îți permit să te definești în raport cu alte persoane – de exemplu, cred despre mine că sunt bun doar dacă șeful(-a)/ iubita(-ul)/ mama/ tata cred că sunt bun.

De asta, în momentul în care cineva mă întreabă cine sunt, probabil o să îi spun numele, ce am făcut, și alte chestii externe care mă definesc. Dar să îi zic cu adevărat CINE SUNT nu pot. Nu am cum să descriu în cuvinte o stare.

Până la urmă, dumul pentru descoperirea de sine e unul singuratic și interior. Cred asta pentru că răspunsurile la întrebările cele mai importante pentru tine ți le dai tot tu, indiferent de cine pune întrebările. Restul sunt doar repere externe.

poză via royblumenthal

Chiar, tu, CINE EȘTI?

––––––

* Răspunsul la întrebarea câți îl găsiți în tirajul tuturor cărților de self-help.

** Dacă știți cercătări empirice care evidențiază legătura dintre comportament și zodiac/ astrologie, le vreau.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: