Skip to content

Fotbalul şi afacerile

Februarie 25 2010

Mie îmi plac analizele comparative. Cu ajutorul lor văd procesele mai bine. Şi, zic eu, un proces bun funcţionează în mai multe domenii, conexe sau nu.

Aşadar, să înceapă valsul:

  • „you pay peanuts, you get monkeys” vorba unui prieten. Vrei valoare, vrei talent – e nevoie să oferi ceva la schimb. Nu dai, freci pixul prin B şi ai gânduri de preamărire (cam ca echipele noastre prin Europa) soldate cu neputinţă maximă. Pentru că mai mult nu se poate. În business, ai salarii mici, ai competente pe măsură. Şi fluctuaţie de obicei diametral opusă cu ce ţi-ai propus.
  • OK, să zicem că nu ai prea mulţi bani. Atunci, singura ghiduşie e să te transformi într-un fel de Unirea Urziceni. Cu jucători medii, să obţii rezultate peste medie. Adică să faci un soi de management al non-talentelor. Dar, să nu uităm, Unirea l-a avut pe Dan Petrescu.
  • Dacă pui un plafon fix la salarii, s-a dus dracului performanţa. Nimic nu e mai deranjant decât să aplici un tratament egal oamenilor inegali ca valoare. (Chiar, sunt curios, ştie cineva dacă marile cluburi din fotbal fac benchmarking la salarii?). În business, practica asta cu salariile încadrate într-o plajă şi raportate la industrie e frecventă. Pe de o parte, înţeleg, pentru că e mai uşor de gestionat fondul de salarii în felul acesta. Dar pe de altă parte – tot corporaţiile se plâng de lipsa de diversitate. Păi bai maeştrilor, cine a pus Patul lui Procust la intrarea în companie?
  • Nu ai antrenor/ manager/ lider bun (CEO). E de la sine înţeles ce se întâmplă. Nu câştigi nimic, uneori retrogradezi … La fel, dacă schimbi prea des antrenorii (managerii), o să iasă un talmeş-balmeş minunat. Strategia şi rezultatele ei se văd după ce mai trece ceva apă pe Dâmboviţa.
  • Nu ai conducător de joc valoros (Middle Manageri) sau jucători creativi (Front Line Manageri), iar consecinţă e una seacă: nu poţi spera la vreun premiu. Poţi să fii miezul din Fanta ca şi CEO, dar dacă ai trei manageri în subordine care habar nu au să lege două cuvinte, se duce dracului toată strategia ta.
  • Nu ai staff de calitate (medici, nutriţionişti, preparatori), o dai în accidentari şi în tot felul de probleme administrative. Adică nu ai tot lotul complet şi funcţional, deci adio performanta maximă. În business, echivalentul e compus din financiar, IT, logistica şi mai ştiu eu ce. Nu merge bine unul dintre ele, se vede imediat în rezultatul final al afacerii.
  • Dacă impui prea multe reguli jucătorilor, le restrângi aria de mişcare din teren şi le micşorezi nivelul de creativitate, obţii o masă omogena care nu e capabilă să îşi suprinda competiţia neam, fiindcă echipa devine prea previzibilă atât în atac, cât şi în apărare. Cam ca o corporaţie, care face acelaşi lucru prin prisma procedurilor şi regulilor standard (fără să mai zic de inadaptarea culturală şi economică la mediul în care activează). În cazul în care mediul economic şi social se schimbă (zilnic adică, sic!), reacţiile sunt lente şi întârziate, fără niciun efect.
  • De pro-activitate nu mai zic nimic.

Faza mai tare e că, atât în fotbal cât şi în business, cine riscă câştiga mai des.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: