Skip to content

Entrepreneurship

Februarie 23 2010

Observ că entrepreneurship e un cuvânt la modă acum în formularele de evaluare (anuale bineînţeles, sic!) ale corporaţiilor. Cand îl văd, râd ca prostul. Eu râd, şi ceilalţi se uită la mine. Şi nu vreau să le explic de ce râd, pentru că se duce dracului toată gluma.

Dar totuşi să mă explic.

Dacă prin entrepreneurship se încearcă să se masoare efortul antreprenorial pe care un individ îl depune într-o corporaţie, atunci … e cam degeaba. Pentru mine, să fii antreprenor înseamnă să îţi asumi riscuri, să schimbi proceduri şi sisteme, să creezi şi să re-creezi. Înseamnă să îţi permiţi să experimentezi şi să greşeşti. După care să o iei de la capăt. Înseamnă să nu fii îngrădit din punct de vedere intelectual. Ori, în corporaţii nu ai cum să faci asta. Pur şi simplu, dacă provoci status-qvo-ul eşti considerat anarhist şi tratat ca atare – izolat.

Poate că vor să măsoare ceea ce alţii descriu ca intrapreneurship. Ceea ce este o altă mâncare de peşte. Nu prea cred că are cum să se întâmple aşa ceva la nivelul unor mamuţi care nu fac altceva decât să se complacă în pasivitate şi evitare de riscuri. Antreprenoriatul presupune un joc cu „faţa la poartă”, în timp ce în corporaţii se joacă de obicei cu spatele la poartă. (Poartă= clienţi, angajaţi, piaţă, produse, servicii.)

Aşa că cum dracu’ de apare în evaluări ceva diametral opus modus-ului operandi al corporaţiilor? Paradoxal, nu? NU. E aceeaşi vrăjeală ieftină de popă de ţară ca şi Corporate Social Responsibility (CSR), sau ca Valori, Viziune, Misiune. E doar un artificiu jenant folosit de HR ca să dea bine. Nu are nicio valoare practică în business în contextul actual, în mod real. Singura „valoare” pe care o are este să spună ceva fără a zice nimic.

Aaa … m-am prins: este un sinonim pentru eficientizare. Atât. Doar că eficientizarea are loc într-un sistem deja existent. Întotdeauna. Pe când antreprenoriatul presupune creearea unui sistem.

Cum e măsurat? E un criteriu de sine stătător evaluat subiectiv de la 1 la 5 de către managerul din eşalonul superior? Sau e definit ca o competenţă şi măsurat ca atare – prin comportamente clar definite şi observabile? Oricum ar fi, e greu de măsurat o astfel de competenţă în lipsa unor standarde clare. În plus, să nu uităm că discutăm despre corporaţii, unde jocul politic contează un pic mai mult decât abilităţile şi competenţele reale, demonstrate pe ringul de dans.

Etică? Moralitate? Profesionalism? Ce-s alea? Vreau şi eu un kil din fiecare!!!

–––––––––––––––––––

Off-topic: Mă oftică rău termenul „formular de evaluare”. Nu reflectă evaluarea ca proces constant (ne învăţăm copii să meargă corect la 10 ani? îi evaluăm atunci sau îi evaluăm şi îi corectăm pe măsură ce învaţă să meargă?). Şi, în plus, evaluarea anuală  pe formulare nu are nicio tangenţă cu performanţa şi cu reuzultatele reale.

Pentru mai multe informaţii despre intraprenor:

http://www.cristimotca.ro/2009/09/21/antreprenori-fericiti-si-intraprenori/

http://www.cristimotca.ro/2010/01/21/intraprenorul-roman-exista/

2 comentarii leave one →
  1. Februarie 25 2010 2:38 pm

    @adrian: multumesc pentru link! acum te-am descoperit si fii sigur ca sunt cu ochii pe tine… loool

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: