Skip to content

Leneş prin vocaţie

Februarie 21 2010

Mă înnebuneşte graba cu care se desfăşoară toate lucrurile în ziua de azi. Parcă nu mai există răbdare. Sau, cel puţin, nu o văd eu. Ne grăbim să facem totul pe repede înainte şi nu terminăm nimic. Sau, dacă facem ceva, rezultatele lasă de dorit. Haideţi să mergem mai încet, ca să ajungem mai repede. Că leneşii nu se grăbesc, şi totuşi ajung unde trebuie, când trebuie.

Din lene au apărut o grămadă de invenţii, pentru ca leneşii caută întotdeauna căi de a face lucrurile mai repede şi mai bine. Acesta este motivaţia leneşului. De ce să muncesc atât de mult dacă am o metodă de a face lucrurile mai bine şi mai repede?

De ce ţin cu leneşii? Pentru că sunt unul dintre ei. Am perioade în care sunt mai activ decât Activia, urmate de perioade în care zac ca un câine. Îmi place să nu fac nimic – ceea ce e un pic cam greu. Îmi place să observ, să citesc, să stau degeaba. Paradoxal, când am timp să stau degeaba, am timp să văd cum se mişcă lucrurile. Dacă stau pe loc, sau dacă fac un pas în spate, în timp ce toţi se grăbesc, am timp să văd înspre ce fug ei aşa repede. După care, am suficient timp să găsesc scurtăturile.

Sunt leneş prin vocaţie, lucru ce m-a obligat să înţeleg mai repede lucrurile predate de profesori, pentru că nu doream să pierd timpul cu temele. Mă refer la temele acelea în care făceai 50 de probleme de acelaşi fel. Le uram. De fapt, le urăsc şi acum. Eu lucrez frecvent cu asocieri. Leg informaţii din mai multe domenii între ele, cum sunt studiile despre comportament cu sistemele de management. Astfel de asocieri mă ajută să devin mai eficient în activitatea mea. Analizez şi compar o informaţie sau un proces din mai multe puncte de vedere. Fac acest lucru frecvent şi foarte repede. Câteodată inconştient. Fac toate aceste lucruri pentru că vreau să obţin rezultate de calitate mai repede, şi mai bune decât precedentele. Şi le mai fac deoarece cred că dacă faci aceleaşi lucruri tot timpul, nu poţi obţine decât rezultate asemănătoare.

Când eşti leneş, nu îţi vine să munceşti aiurea, fără un scop clar. Sau, să porneşti pe un drum despre care ştii că duce direct într-o înfundătură. Paradoxal, atunci când un leneş ştie că soluţia lui funcţionează, porneşte direct la drum, şi riscă. Drumul cel mai scurt trece de multe ori pe la semafoare care indică roşu. Foarte rar prin intersecţii blocate.

Cât despre risc şi lene, se înţeleg ca apa şi cafeaua. De minune. Ce ziceţi, Edison nu s-a curentat niciun pic atunci când a inventat becul? Până la urmă, cele câteva zgâlţâieli sănătoase şi-au meritat preţul, şi, acum, de exemplu, nu mai depinzi doar de lumina naturală dacă vrei să citeşti. Sau, de Fleming cu penicilina lui, ce părere aveţi? Biologul acesta a petrecut destul timp prin laboratoare, în compania unor microbi periculoşi, până să descopere penicilina, şi aia din întâmplare. Nu rişti nu câştigi. Sau nu câştigi cât vrei tu.

Un leneş, prin excelenţă, contestă autoritatea. Uneori nu alege cea mai bună metodă, şi dă chix. Lucrul acesta seamănă uneori cu a conduce o maşină cu 100 km/h, fără centură, direct într-un copac. O face din dorinţa de a schimba starea de fapt, din dorinţa de a împinge lucrurile la nivelul următor. Căci, dacă nu schimbi nimic, nu evoluezi. Un aspect interesant este ca schimbările cauzate de leneşi conduc către rezultate geometrice. Să zicem că ai un hamster, într-o cuşcă, cu o roată în interiorul căreia şoarecul aleargă. Îţi vine o idee şi, la această roată, legi un dinam, după care conectezi un bec – obţii lumină. Foloseşti lumina, scrii o carte în speranţa că toată lumea o va citi şi vei avea succes, astfel încât să câştigi şi ceva bani – suficienţi încât să leneveşti până la următoarea idee.

De fapt, esenţa leneşului stă în proces. Stă în capacitatea de a vedea esenţialul dintr-o activitate şi de a rearanja procesul astfel încât rezultatul să fie obţinut mai rapid. Pentru că scopul unui leneş este să simplifice activităţile în timp ce creşte rezultatele. De exemplu, acum stau şi contemplez cum să fac grămezi de bani mai repede, cum să scurtcircuitez traseele clasice de afaceri, astfel încât să mă pot pensiona mai repede (am 26 de ani sic!), şi să pot sta degeaba, evident. Probabil că de-asta scriu şi pe blogul acesta, în speranţa inconştientă că voi deveni un succes şi voi câştiga o căruţă de bani. Succesul, bineînţeles, să fie unul fenomenal, toate fecioarele sa se gândească la mine, să mi se ridice osanale, să mi se dedice poezii şi să fiu invitat în emisiuni TV. Şi, ca să nu uit, revistele – pline de interviuri cu mine. Şi toate acestea de ce? Pentru că, bineînţeles, vreau să lenevesc.

Un leneş, în momentul în care găseşte o soluţie care îi face munca mai uşoară, paradoxal, pune osul la treaba şi munceşte cu pasiune şi dedicaţie. Motivul intrinsec, desigur – să poată lenevi mai încolo, când soluţia lui va fi pusă în aplicare şi nu va mai fi nevoit să muncească repetitiv sau ineficient (chiar deloc).

Până la urmă, toate cele expuse mai sus au loc pentru că, de fapt, leneşii sunt inamicii ineficienţei. Ei sunt cei care luptă şi eficientizează procesele şi afacerile. Şi culmea, o mai fac şi bine. Cred că toate companiile din top Fortune 500 au un leneş în consiliul de administraţie, sau măcar printre acţionari. Pare paradoxal, dar cred că este de bun-simţ.

Eu unul prefer să stau şi să nu fac nimic. Bine, impropriu spus, căci dacă nu fac nimic tot fac ceva: nimic. Prefer să stau în aşteptare, să caut şi să văd ce găsesc. Apoi, să vad cum pot utiliza ce găsesc. Căci leneşii au o înclinaţie intuitivă spre lucrurile practice, care funcţionează. Sunt interesaţi de soluţii simple şi aplicabile, şi din acest motiv le caută permanent. Din acest motiv, leneşii care stau degeaba, de fapt doar par că stau degeaba. Ei se gândesc la cum să mai scurtcircuiteze câte ceva…

Eu sunt leneş. Nu am inventat nimic. Încă. Aşa că mă duc la muncă.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: