Skip to content

Practica ne omoară

Februarie 8 2010

Când am început facultatea de inginerie electrică, am început-o cu nişte aşteptări imense. Eu, fire practică şi curioasă, mă aşteptam să stau prin laboratoare, cu mâinile prin piese unsuroase, cu nasul prin tablouri electrice şi instalaţii de toate felurile, după care să stau prin săli de curs şi să teoretizez ce am făcut. Pe scurt, mă aşteptam la o abordare scolastică experienţială şi teoretică în acelaşi timp. Mă aşteptam să găsesc profesori care să îmi stimuleze scufiţa, să mă facă să vin cu plăcere la facultate. Deh, exuberanţa tinereţii.

M-am înşelat amarnic. Metodele de predare erau cele folosite în liceu, altă dezamăgire per total. Profesorii intrau în sala de curs şi începeau să scrie pe tablă, cu spatele la noi. Laboratoarele le vedeam destul de rar – ce să mai zic de muncă pe teren – şi, comparativ cu studiul teoretic, raportul practică – teorie era de aproximativ 1 la 3, adica pentru o oră de laborator aveai trei de curs. Iar calitatea orelor de laborator era cel puţin îndoielnică. Aşa că am ajuns în situaţia amuzantă în care – fiind student la inginerie electrică – am descoperit materialele electrotehnice şi proprietăţile lor chimice şi fizice prin anul trei de facultate. Adică eu am învăţat ce materiale sunt cele mai bune conductoare de curent electric şi cum să le folosesc în anul 3 (trei) de facultate. Un vis, ce mai!

Acum eu înţeleg că partea teoretică este importantă, însă dacă i te dedici exclusiv, sau în orice caz mai mult decât practicii, rişti să uiţi că, de cele mai multe ori, teoria vine din practică. Este ca şi cum un antrenor de fotbal ar alege să petreacă trei ore de curs cu sportivii săi pe subiectul „tehnica şutului” (sic!J), şi antrenamentul ar dura o singură oră. Şi asta s-ar petrece de cel puţin două ori pe săptămână. Chiar credeţi că fotbaliştii ăia vor învăţa să şuteze bine?

Aşa că eu, acum, judecând după diplomă, sunt brici, însă după numărul de ore de practică – lucrul care contează în viaţa de zi cu zi – sunt autist. O persoană care a lucrat ca şi ajutor de electrician probabil ştie mai multe decât mine în acest domeniu, pur şi simplu pentru că a lucrat efectiv. Practica aceea pe care mă aşteptam să o fac şi pe care nu am făcut-o, a repercutat ani mai târziu, când am realizat că eu de fapt şi de drept habar nu am inginerie electrică. Tot ce ştiam erau câteva modele teoretice, un pui de programare şi … şi cam atât în ceea ce priveşte domeniul ingineriei electrice.

În schimb, printre altele, mi-am dezvoltat o serie de competenţe, care lucruri m-au ajutat enorm ulterior, şi pentru asta sunt recunoscător. Una dintre vorbele mele preferate din facultate zice ca „dacă instalaţia nu merge, inginerul e de vină, nu muncitorul”. Dar ceea ce nu am învăţat este inginerie electrică, lucrul pentru care eram acolo, în primul şi în primul rând. Până şi lucrarea mea de diplomă este din domeniul resurselor umane.

Ce vreau să spun de fapt este că expertiza într-un anumit domeniu se obţine doar practicând, antrenându-te. Desigur, şi teoria are rolul ei în procesul educaţional, însă faptul că acum pe angajatori nu îi mai interesează ce facultate ai terminat, ci experienţa practică pe care o ai, ne arată pur şi simplu că produsele noastre educaţionale sunt varză.

Faptul că ai fost voluntar trei ani de zile şi ai organizat diferite evenimente valorează mai mult decât cei trei ani de facultate de marketing pe care ai făcut-o, în cazul în care vrei să devii un bun specialist în acest domeniu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: