Vorbesc tare, bine, si apasat
Am avut impresia ca o sa am ceva interesant de zis dar nu am. Asa ca va prezint o intrebare care mi-a venit azi.
In supermarketuri, la case, sunt despartitoarele alea mici din plastic care te ajuta sa iti delimitezi cumparaturile tale de cele ale omului din spate. Ei bine (!!!), ma enerveaza alea si chiar nu le vad rostul, desi l-am explicat anterior. Dar divaghez. Deci.
Cand a fost ultima oara cand ati luat ceva ce era al omului din spate, l-ati dat casierei, l-ati platit si apoi l-ati returnat omului? Exact.
Insert key word here
A început să mă enerveze faptul că o grămadă de reclame folosesc cuvinte CHEIE care PROVOACĂ clientul să acționeze – să cumpere, să încerce, etc. Ce să-i faci, dacă un grup de cercetători americani au descoperit că folosirea acestor cuvinte-mantră pot genera rezultatele scontate, le folosim.
Cum ar veni, dacă pui DRAGOSTE sau PASIUNE în reclama de la noul tău ulei, consumatorul – nu mai suntem oameni, ci consumatori sau public-țintă – va realiza că uleiul este făcut cu dragoste și pasiune de către oameni cărora chiar le pasă că fac ulei. Linia aia industrială automatizată nu contează, dă-o dracului. Nici profitul. Ce să mai, oamenii ăștia care fac uleiul deja sunt filantropi și fac doar muncă în folosul comunității.
Salut John
Cum se saluta mai nou dinamovistii? Ola John!
In rest, ca de obicei, mimam fotbalul. Ce e mai naspa e ca Twente nu a dat impresia ca se forteaza in niciun moment. Si asta doare. Neputinta doare.
Ce surpriză
Băi dar ce surpriză.
Geografic suntem poziționați într-un loc unde ne bucurăm de toate cele patru anotimpuri. Și avem o experiență de minim 2000 de ani care ne spune că între decembrie și februarie de obicei ninge. În fiecare an. De fiecare dată. Și noi totuși reușim cu consecvență să ignorăm informația asta și, spre deliciul televiziunilor, să ne blocăm la prima zăpadă mai serioasă.
Ascultați și cântați și vă bucurați
Uitați-vă puțin la videoclipul și la blonda care cântă melodia aceasta. Pe lângă faptul că melodia e clasică de bună, când aud acele inflexiuni din vocea ei îmi vine să mă cațăr pe ea. Oricum, dacă aș fi în locul ei aș face doi copii cu mine.
Nu e părăsit, doar că nu mai scriu
O perioadă cel puțin. Sau măcar când îmi vine inspirația. Adică sub nicio formă nu mi-e lene.
